patru indivizi se pregăteau să plece. unul dintre ei, mai băut, mai întreba de vorbă o domniţă sau alta fără să depăşească vreo normă a bunului simţ sau altceva. interacţiune de maxim 10-15 secunde. direcţia era clară, să se plece acasă. doi dintre ei, printre care şi ăla încă dornic de conversaţie, erau pe scările care duceau afară. ceilalţi doi, un pic mai în spate. pe scări coboară cei 2-3 bodyguarzi. trec pe lângă primii doi şi se opresc la cei din urmă. cu ajutorul clienţilor fideli de la ora 6 dimineaţa încep să le care pumni şi picioare, şi ce mai considerau ei de cuviinţă. punct.

cei patru ies afară, doi dintre ei un pic şifonaţi. se sună la poliţie. vine mai întâi un echipaj de la pompieri şi-l iau pe unu’ dintre ei să-l ducă la floreasca. ceilalţi trei rămân cu poliţia. un agent şi o agentă. domnul poliţist intră în bodegă şi se salută respectuos cu un alt domn cu o codiţă prinsă la spate, reprezentant al clubului. prieteni vechi, pesemne. domnul cu codiţa spune că bodyguaryii au plecat acasă la ora 3. evident, toţi dispăruseră între timp, dar nu pe uşa din faţă. unul dintre cei trei dă o tură prin bodegă, în speranţa c-o să-l găsească pe unul dintre ei. ghinion! ca în filmele de spionaj, o ascunzătoare/ieşire secretă i-a făcut nevăzuţi p’ăia.

scenariul e destul de clasic. pe la orele târzii ale dimineţii, acei bodyguarzi pompaţi cu testosteron simt nevoia să arunce câţiva pumni. eu, personal, mai cunosc câţiva. şi ăştia pe care-i ştiu sunt oameni cât se poate de ok. dar specimenele din el grande comandante (n.r. un club de căcat) nu sunt aşa. sunt retarzi cu muşchi sau burtă. şi-atât!

deci, dacă vrei vreodată să participi la un fight club pentru amatori vs bodyguarzi, ştii unde să te duci.

Pentru mine, El Grande Comandante se adauga pe un loc fruntas la lista de cluburi in care NU mai merg niciodata, alaturi de Club A si Fabrica. In ultimele doua locatii am asistat chiar in direct la rupt de capete de catre cei angajati sa “pastreze ordinea si disciplina”.. Mai mult, in Fabrica, mi-a aterizat un “client” pe tenisi dupa ce a efectuat un zbor artistic in aer (desi nu mai misca de mult).

Sa va ia Gaia cu magarii vostri cu tot!

Alegi oameni, ai pretentii de la ei si ii prabusesti daca rezultatele nu vin cand vrei tu. Militezi pentru succesul colectiv si sabotezi indivizii. Vezi in normele organizationale forme de comunism iar in libertate o anarhie camuflata. Le provoci si le faci sa devina asta. Cauti cu o frenezie stupida vina, iar cand o gasesti o arunci. Vrei mai mult, mai ieftin, mai rapid. Vrei mai umed, mai cald, mai pufos. Vrei sa-i injunghii pe ceilalti cu buretei de catifea si sa-i faci sa scrasneasca de durere. Scapi mizerii pe strada si cauti primari care sa le stranga. Pentru asta esti taxat suficient de mult incat sa nu-ti mai permiti sa ai ce arunca. Strazile nu devin “curate” asa ca incepi sa injuri.

Macar o data as vrea sa vad cum actionezi si nu cum comentezi. Cum nu mai spui “lasa..”. Cum o iei de mijloc, cum o lipesti de tine si cum o saruti. Cum te ridici si ramai in picioare. Cum ii dai aluia ce merita. Cum tipi de bucurie sau cum spui ferm “nu vreau!”. Repeta cu voce tare: “gresesti”, “nu inteleg”, “te vreau”. Rezolva-ti o data pentru totdeauna frustrarile, trimite la plimbare prejudecatile si scoate-ti din vocabular cuvantul “aoleo”. Si poate cand va veni momentul sa pleci vei sti ca n-ai ratat nimic.

EQUALS is a partnership of leading charities brought together by Annie Lennox to celebrate the centenary of International Women’s Day.

Equals produced a short film starring James Bond star, Daniel Craig–to highlight the levels of inequality that persist between men and women in the UK and worldwide.

Read more about Equals and the how and why International Women’s Day is being honoured across the globe on March 8th.

Via

My favourite is the “are you masochistic” question :)

The site is all html and css to support language translation. The author also made a “clean” version of the site for those who want to share it with stodgy clients! Visit shouldiworkforfree.com

Many more here

As emotional as I was at first glance (when I realized it’s not a simple question at all), as confident I am now that there really is a way.

So.. How would I change the world?

It’s true that the world isn’t in very good shape right now. The air is polluted, the ground has been emptied, the water is degrading and most people are far from a happy state of mind. Lately the “crisis” label has been used only on financial matters. Things don’t look good at all.

I know there are lots of us with lots of answers. And every single one thinks their answer is right. Or at least fair. Or decent. Or probable. Worthy to be shared. I’ll just join this club.

First thoughts: new sources of energy, biodegradable products, more regulation, more jobs, more fun.

The problem is, none of these solutions address the fundamental issue. And they involve inner change only as a side effect.

My answer: We don’t need to do anything about it.

Yes, that’s exactly what I suggest.

The answer isn’t in better solutions, fixes and surogates. The answer is… we need to do less.

It may seem like there’s so much we need to do, to make things right. And that’s the problem. We don’t need to do more. We don’t need to make more of an effort. We need to do less.

How?

• Driving less
• Wanting les
• Talking less
• Buying less
  
• Rushing less

Just “Smile, breathe and go slowly” for a change. (Zen monk, Thich Nhat Hanh)

I’m really expecting opinions on this matter from Traiu, Simina, Oitza, Transp and anyone else who’s wheels still turn in their head.

How about yours?

Via Ana

“2010 BCG Global Report on Consumer Sentiment”

Via