BEST THINGS IN LIFE ARE FREE (from yourself)

Si pentru ca ne plac paradoxurile fara sa stim prea bine asta, va aduc unul nou, la pachet cu titlul scris cu majuscule de mai sus. Consumatori inraiti si designeri priceputi ai propriilor ego-uri, noi, oamenii de zi cu zi, oameni plini de griji inexistente si fericiti la suprafata, uitam cu brio ceea ce viata ne da pe sub mana, gratis: dragostea.

Cu o melodie antrenanta in minte si cu mainile in buzunar, totul pare asa de simplu si plin de sens. Este asa cum visam ca va fi, atunci cand eram copii. Desenele animate si sfaturile parintilor erau atat de optimiste in majoritatea cazurilor, incat nu-ti trebuia prea mult sa intelegi ca lumea este ceea ce iti faci, nu ceea ce ti se da. In nici un caz nu e ceea ce poti cumpara cu pachetele de hartie colorata. Daca ai jucat Monopoly si ti-a placut, ar trebui sa stii ca este doar un joc, iar hartiutele pe care le-ai tot schimbat cu prietenii nu au nici o legatura cu ce-ti rezerva viata de adult. Amuzant si pe jumatate trist, fapul ca nu te poti gandi pentru mai multe de cateva minute in cel mai optimist fel la un lucru, lasa loc unei depresii generale. Pentru ca nu reusim sa ne copiem decat defectele, restul lucrurilor bune ce au venit odata cu bucata de carne numita corp, se vor ingropa mai mult in fizica noastra decat in metafizica. Lucrurile citite, vazute si bine simtite se pun pe raftul exceptiilor si se sterg periodic de praful ignorantei. Dar asta e optional. Le-am putea lasa sa pluteasca asemeni unor baloane de sapun. E tulburator sa stii ca iti place sa le vezi doar pentru momentul in care vor disparea cu un zgomot slab, nu? Ne plac lucrurile frumoase pentru ca stim predispozitia lor pentru uitare? Intreb fara motiv, stiu raspunsuri si nu ma voi schimba asa de usor precum ati putea crede pentru o secunda. Asemeni voua, imi ling ranile cu o placere bolnava. Astept viata pe care o am deja. Rad de voi si stiu ca nu sunt mai norocoasa. Va invidiez pentru consecventa cu care ignorati asa de bine orice v-ar putea trezi sufletul la viata. Nu sunt mai buna ca voi, n-as vrea sa fiu nici mai rea, doar ca inconsistenta zbaterii mele imi lasa cel mai amar gust.

Stiu sa iubesc mai bine decat sa respir. Alerg mai repede decat orice decizie luata la sfarsit de saptamana…

Nota pentru sine: Lasa cuvintele sa alunece in golul lor, caci doar tu poti insufleti ceea ce unii numesc “tu”. Alearga departe de lucruri scrise si depresii instant… chiar daca sunt gratis.

Jos cu El Grande Comandante

Nu mergeti in El Grande Comandante decat daca vreti sa v-o luati pe cocoasa de la bodyguards:

patru indivizi se pregăteau să plece. unul dintre ei, mai băut, mai întreba de vorbă o domniţă sau alta fără să depăşească vreo normă a bunului simţ sau altceva. interacţiune de maxim 10-15 secunde. direcţia era clară, să se plece acasă. doi dintre ei, printre care şi ăla încă dornic de conversaţie, erau pe scările care duceau afară. ceilalţi doi, un pic mai în spate. pe scări coboară cei 2-3 bodyguarzi. trec pe lângă primii doi şi se opresc la cei din urmă. cu ajutorul clienţilor fideli de la ora 6 dimineaţa încep să le care pumni şi picioare, şi ce mai considerau ei de cuviinţă. punct.

cei patru ies afară, doi dintre ei un pic şifonaţi. se sună la poliţie. vine mai întâi un echipaj de la pompieri şi-l iau pe unu’ dintre ei să-l ducă la floreasca. ceilalţi trei rămân cu poliţia. un agent şi o agentă. domnul poliţist intră în bodegă şi se salută respectuos cu un alt domn cu o codiţă prinsă la spate, reprezentant al clubului. prieteni vechi, pesemne. domnul cu codiţa spune că bodyguaryii au plecat acasă la ora 3. evident, toţi dispăruseră între timp, dar nu pe uşa din faţă. unul dintre cei trei dă o tură prin bodegă, în speranţa c-o să-l găsească pe unul dintre ei. ghinion! ca în filmele de spionaj, o ascunzătoare/ieşire secretă i-a făcut nevăzuţi p’ăia.

scenariul e destul de clasic. pe la orele târzii ale dimineţii, acei bodyguarzi pompaţi cu testosteron simt nevoia să arunce câţiva pumni. eu, personal, mai cunosc câţiva. şi ăştia pe care-i ştiu sunt oameni cât se poate de ok. dar specimenele din el grande comandante (n.r. un club de căcat) nu sunt aşa. sunt retarzi cu muşchi sau burtă. şi-atât!

deci, dacă vrei vreodată să participi la un fight club pentru amatori vs bodyguarzi, ştii unde să te duci.

Pentru mine, El Grande Comandante se adauga pe un loc fruntas la lista de cluburi in care NU mai merg niciodata, alaturi de Club A si Fabrica. In ultimele doua locatii am asistat chiar in direct la rupt de capete de catre cei angajati sa “pastreze ordinea si disciplina”.. Mai mult, in Fabrica, mi-a aterizat un “client” pe tenisi dupa ce a efectuat un zbor artistic in aer (desi nu mai misca de mult).

Sa va ia Gaia cu magarii vostri cu tot!

Cuvant din pupa

Alegi oameni, ai pretentii de la ei si ii prabusesti daca rezultatele nu vin cand vrei tu. Militezi pentru succesul colectiv si sabotezi indivizii. Vezi in normele organizationale forme de comunism iar in libertate o anarhie camuflata. Le provoci si le faci sa devina asta. Cauti cu o frenezie stupida vina, iar cand o gasesti o arunci. Vrei mai mult, mai ieftin, mai rapid. Vrei mai umed, mai cald, mai pufos. Vrei sa-i injunghii pe ceilalti cu buretei de catifea si sa-i faci sa scrasneasca de durere. Scapi mizerii pe strada si cauti primari care sa le stranga. Pentru asta esti taxat suficient de mult incat sa nu-ti mai permiti sa ai ce arunca. Strazile nu devin “curate” asa ca incepi sa injuri.

Macar o data as vrea sa vad cum actionezi si nu cum comentezi. Cum nu mai spui “lasa..”. Cum o iei de mijloc, cum o lipesti de tine si cum o saruti. Cum te ridici si ramai in picioare. Cum ii dai aluia ce merita. Cum tipi de bucurie sau cum spui ferm “nu vreau!”. Repeta cu voce tare: “gresesti”, “nu inteleg”, “te vreau”. Rezolva-ti o data pentru totdeauna frustrarile, trimite la plimbare prejudecatile si scoate-ti din vocabular cuvantul “aoleo”. Si poate cand va veni momentul sa pleci vei sti ca n-ai ratat nimic.

Happy G2 day to me!

Disclaimer: This is only a public expression of my pride to be part of the most dynamic advertising team in town!

Yes, today is my 1st anniversary with Grey-G2 Romania and so much has happened in the past 12 months.

First impressions from my early days here still stand and they have actually escaladated to being bigger, stronger, better :)

A big thank you goes back to all of my colleagues, friends, clients and great people I’ve met so far, for all the things we’ve learned and done together but most for those that we will do in the future.

xoxo,
Dana

Reasons why I love Ebay – recent shopping

All for a total under 100$, shipping included :D

And if you are truly a masochist, see also what I got last time.

2 x Internetics 2010 Awards

I feel really proud that two of my dearest projects received some well deserved recognition at Internetics Awards last night.

Nestle.ro – Best Corporate Website

AvonSun.ro – Best Beauty Website

See you next year! ;)

Work’n’Roll – Live & Backstage @GREYbucharest!

September 28th, 39 Frumoasa Street

• Live Music
• Jam Session – everyone’s invited
• Live Graffiti Event – posing for the wall
• “1-minute campaigns” booth
• Food n drinks
• Meet n greet

Bring your musical ear and creative brains!

RSVP here

My Job Definitely Makes Me Feel Like This

How about yours?

Via Ana

Adventure Holiday to Japan, Day 1

İstanbul International Ataturk Airport transit,
2hrs after landing – 4hrs before boarding to Tokyo.

Hands Up Now

Via