Ca sa nu uit
Posted: February 14th, 2012 | Author: Dana Pascu | Filed under: Life, Personal, [RO] | Tags: fericire | 2 Comments »


Si pentru ca ne plac paradoxurile fara sa stim prea bine asta, va aduc unul nou, la pachet cu titlul scris cu majuscule de mai sus. Consumatori inraiti si designeri priceputi ai propriilor ego-uri, noi, oamenii de zi cu zi, oameni plini de griji inexistente si fericiti la suprafata, uitam cu brio ceea ce viata ne da pe sub mana, gratis: dragostea.
Cu o melodie antrenanta in minte si cu mainile in buzunar, totul pare asa de simplu si plin de sens. Este asa cum visam ca va fi, atunci cand eram copii. Desenele animate si sfaturile parintilor erau atat de optimiste in majoritatea cazurilor, incat nu-ti trebuia prea mult sa intelegi ca lumea este ceea ce iti faci, nu ceea ce ti se da. In nici un caz nu e ceea ce poti cumpara cu pachetele de hartie colorata. Daca ai jucat Monopoly si ti-a placut, ar trebui sa stii ca este doar un joc, iar hartiutele pe care le-ai tot schimbat cu prietenii nu au nici o legatura cu ce-ti rezerva viata de adult. Amuzant si pe jumatate trist, fapul ca nu te poti gandi pentru mai multe de cateva minute in cel mai optimist fel la un lucru, lasa loc unei depresii generale. Pentru ca nu reusim sa ne copiem decat defectele, restul lucrurilor bune ce au venit odata cu bucata de carne numita corp, se vor ingropa mai mult in fizica noastra decat in metafizica. Lucrurile citite, vazute si bine simtite se pun pe raftul exceptiilor si se sterg periodic de praful ignorantei. Dar asta e optional. Le-am putea lasa sa pluteasca asemeni unor baloane de sapun. E tulburator sa stii ca iti place sa le vezi doar pentru momentul in care vor disparea cu un zgomot slab, nu? Ne plac lucrurile frumoase pentru ca stim predispozitia lor pentru uitare? Intreb fara motiv, stiu raspunsuri si nu ma voi schimba asa de usor precum ati putea crede pentru o secunda. Asemeni voua, imi ling ranile cu o placere bolnava. Astept viata pe care o am deja. Rad de voi si stiu ca nu sunt mai norocoasa. Va invidiez pentru consecventa cu care ignorati asa de bine orice v-ar putea trezi sufletul la viata. Nu sunt mai buna ca voi, n-as vrea sa fiu nici mai rea, doar ca inconsistenta zbaterii mele imi lasa cel mai amar gust.
Stiu sa iubesc mai bine decat sa respir. Alerg mai repede decat orice decizie luata la sfarsit de saptamana…
Nota pentru sine: Lasa cuvintele sa alunece in golul lor, caci doar tu poti insufleti ceea ce unii numesc “tu”. Alearga departe de lucruri scrise si depresii instant… chiar daca sunt gratis.
Pentru ca suntem in prag de Sarbatori, pentru ca nu stim niciodata destul despre felul in care primim si daruim cadouri, pentru ca cercetarile exploratorii ne incarca cu cea mai multa inspiratie:
Asa cum e anuntat pe site-ul lor, concertul se intampla pe Stadionul National iar biletele se pun in vanzare pe 12 decembrie la ora 12pm ;) Ura!
Nu mergeti in El Grande Comandante decat daca vreti sa v-o luati pe cocoasa de la bodyguards:
patru indivizi se pregăteau să plece. unul dintre ei, mai băut, mai întreba de vorbă o domniţă sau alta fără să depăşească vreo normă a bunului simţ sau altceva. interacţiune de maxim 10-15 secunde. direcţia era clară, să se plece acasă. doi dintre ei, printre care şi ăla încă dornic de conversaţie, erau pe scările care duceau afară. ceilalţi doi, un pic mai în spate. pe scări coboară cei 2-3 bodyguarzi. trec pe lângă primii doi şi se opresc la cei din urmă. cu ajutorul clienţilor fideli de la ora 6 dimineaţa încep să le care pumni şi picioare, şi ce mai considerau ei de cuviinţă. punct.
cei patru ies afară, doi dintre ei un pic şifonaţi. se sună la poliţie. vine mai întâi un echipaj de la pompieri şi-l iau pe unu’ dintre ei să-l ducă la floreasca. ceilalţi trei rămân cu poliţia. un agent şi o agentă. domnul poliţist intră în bodegă şi se salută respectuos cu un alt domn cu o codiţă prinsă la spate, reprezentant al clubului. prieteni vechi, pesemne. domnul cu codiţa spune că bodyguaryii au plecat acasă la ora 3. evident, toţi dispăruseră între timp, dar nu pe uşa din faţă. unul dintre cei trei dă o tură prin bodegă, în speranţa c-o să-l găsească pe unul dintre ei. ghinion! ca în filmele de spionaj, o ascunzătoare/ieşire secretă i-a făcut nevăzuţi p’ăia.
scenariul e destul de clasic. pe la orele târzii ale dimineţii, acei bodyguarzi pompaţi cu testosteron simt nevoia să arunce câţiva pumni. eu, personal, mai cunosc câţiva. şi ăştia pe care-i ştiu sunt oameni cât se poate de ok. dar specimenele din el grande comandante (n.r. un club de căcat) nu sunt aşa. sunt retarzi cu muşchi sau burtă. şi-atât!
deci, dacă vrei vreodată să participi la un fight club pentru amatori vs bodyguarzi, ştii unde să te duci.
Pentru mine, El Grande Comandante se adauga pe un loc fruntas la lista de cluburi in care NU mai merg niciodata, alaturi de Club A si Fabrica. In ultimele doua locatii am asistat chiar in direct la rupt de capete de catre cei angajati sa “pastreze ordinea si disciplina”.. Mai mult, in Fabrica, mi-a aterizat un “client” pe tenisi dupa ce a efectuat un zbor artistic in aer (desi nu mai misca de mult).
Sa va ia Gaia cu magarii vostri cu tot!
Alegi oameni, ai pretentii de la ei si ii prabusesti daca rezultatele nu vin cand vrei tu. Militezi pentru succesul colectiv si sabotezi indivizii. Vezi in normele organizationale forme de comunism iar in libertate o anarhie camuflata. Le provoci si le faci sa devina asta. Cauti cu o frenezie stupida vina, iar cand o gasesti o arunci. Vrei mai mult, mai ieftin, mai rapid. Vrei mai umed, mai cald, mai pufos. Vrei sa-i injunghii pe ceilalti cu buretei de catifea si sa-i faci sa scrasneasca de durere. Scapi mizerii pe strada si cauti primari care sa le stranga. Pentru asta esti taxat suficient de mult incat sa nu-ti mai permiti sa ai ce arunca. Strazile nu devin “curate” asa ca incepi sa injuri.
Macar o data as vrea sa vad cum actionezi si nu cum comentezi. Cum nu mai spui “lasa..”. Cum o iei de mijloc, cum o lipesti de tine si cum o saruti. Cum te ridici si ramai in picioare. Cum ii dai aluia ce merita. Cum tipi de bucurie sau cum spui ferm “nu vreau!”. Repeta cu voce tare: “gresesti”, “nu inteleg”, “te vreau”. Rezolva-ti o data pentru totdeauna frustrarile, trimite la plimbare prejudecatile si scoate-ti din vocabular cuvantul “aoleo”. Si poate cand va veni momentul sa pleci vei sti ca n-ai ratat nimic.
At least that’s what I see in my Admin..
The numbers are also confirmed by Facebakers.com as you can see below:
| Total Facebook Users: | 2 045 700 | Penetration of population: | 9.32% |
|---|---|---|---|
| Position in the list: | 48. | Penetration of online pop.: | 26.27% |
My dear friends from AIESEC Romania asked for my support on their “1000+ Ways of Global Change” campaign.
As emotional as I was at first glance (when I realized it’s not a simple question at all), as confident I am now that there really is a way.
So.. How would I change the world?
It’s true that the world isn’t in very good shape right now. The air is polluted, the ground has been emptied, the water is degrading and most people are far from a happy state of mind. Lately the “crisis” label has been used only on financial matters. Things don’t look good at all.
I know there are lots of us with lots of answers. And every single one thinks their answer is right. Or at least fair. Or decent. Or probable. Worthy to be shared. I’ll just join this club.
First thoughts: new sources of energy, biodegradable products, more regulation, more jobs, more fun.
The problem is, none of these solutions address the fundamental issue. And they involve inner change only as a side effect.
My answer: We don’t need to do anything about it.
Yes, that’s exactly what I suggest.
The answer isn’t in better solutions, fixes and surogates. The answer is… we need to do less.
It may seem like there’s so much we need to do, to make things right. And that’s the problem. We don’t need to do more. We don’t need to make more of an effort. We need to do less.
How?
Just “Smile, breathe and go slowly” for a change. (Zen monk, Thich Nhat Hanh)
I’m really expecting opinions on this matter from Traiu, Simina, Oitza, Transp and anyone else who’s wheels still turn in their head.
Saptamana trecuta a fost publicat Raportul Zelist de monitorizare a brandurilor cosmetice in presa online, pe Twitter si pe bloguri, in perioada iunie 2009 – iunie 2010.
Pentru realizarea topurilor s-au luat in considerare principalele 25 de branduri de cosmetice pentru femei (branduri care sunt comercializate in prezent in Romania).
Dintre cele mai importante branduri de cosmetice, in perioada 28 iunie 2009 – 28 iunie 2010, cel mai vizibil brand a fost Avon cu peste 2.000 de mentionari in social-media romaneasca. Pe locul secund se situeaza bradul Dove, care in perioada studiata a fost mentionat de 1.365 de ori in social-media. Oriflame este cel de-al 3-lea brand in topul celor mai vizibile in social-media, fiind mentionat in perioada amintita de 642 de ori pe bloguri, pe Twitter si in presa online.
Cele mai multe din mentionarile brandului Avon s-au inregistrat in blogosfera (56%).
35% din mentionari s-au redactat pe Twitter si 9% in presa online.
Descarca studiul aici