si daca ai gasit o pizza buna, cu siguranta te vei intoarce sa mai papi una…asa ca, bafta multa noua!!

Deci , viata ! care ? cum ? hmmm … ce poate sa fie viata inafara de ea insasi . o poti compara cu nenumarate lucruri , dar nu o poti vinde sau cumpara . Trist este ca o poti lua cuiva , sau i-o poti face mizerabila , ca-l poti rani , fara sa stii macar . Asta e trist in viata , ca atunci cand facem cuiva ceva rau nu ne gandim , si cateodata e prea tarziu … Dar este normal … este ca sarea in bucate doar ca uneori sarea devine piper .. piper iute , si mie nu-mi place piperul. Cred ca una din motivele pentru care iubesc viata este pt ca am o familie , si una mare chiar …. depasind astfel 10 copii la parinti dar este chiar foarte placu si nu mi-as imagina viata fara ei , Asta si surprizele constituie cireasa de pe tort, iar catelusa mea , alaturi de care ma distrez nemaipomenit devine oul din omleta . Dar cum am spus , imi place oul cu sare , asa ca catelusa mea are un tic …. inevitabil … are tendinta sa ma imbratiseze cu gura sau mai normal spus sa muste … desi uneori nu musca tare si ea este foarte mica , nu ati vrea sa va atinga cu coltii ei .. apropo … are unul rupt de cand a tras de capodul meu … asta e …. piperul :)) ..

As vrea sa va vb acum despre prieteni caci eu sunt uneori sosul de rosii din pizza dar cum rar gasesti asa ceva , imi place mai mult ketchupul … care constituie familia mea .
Dar de ce va spun eu toate acestea si de ce v-as spune inca multe ? Pentru ca asta e viata mea , si nu e alta macar pe aprope de ea … Deci asta inseamna pt mine viata sau o mica parte din ea !

Multumesc pentru timpul dumneavostra dedicat citirii acestui eseu despre viata , si despre pizza caci timpul face parte din viata !

Visul mi-a rămas cumva în subconștient, dar când am împlinit 7 ani am început să mă transform. Mama îmi spunea îngrijorată „ești cam verde, mami, ți-o fi rău?”, iar eu îi răspundeam „nu, mami, e de la fotosinteză”. Cum era un om mai simplu, găsea explicația plauzibilă.

În câteva luni am atins pragul scontat de verde, mi s-a întărit pielea și mi-a crescut o carapace detașabilă. Am devenit țestoasă. De-atunci au trecut mulți ani, eu am rămas țestoasă, e destul de greu, sunt cam solitară, oamenii nu mă acceptă în cercul lor. Dar în fond ce-mi pasă mie de cercul lor, am carapacea mea.

Ei bine, poate vă-ntrebați cum e cu partea bună a visului, partea cu pizza. Păi partea cu pizza încă n-a-nceput, eu nu mă-ngrijorez, îmi permit s-aștept, speranța mea de viață, cum să spun, e zdrobitoare.

Și-am încălecat pe-o carapace și v-am spus lăsați-mă-n pace.