Asa cum e anuntat pe site-ul lor, concertul se intampla pe Stadionul National iar biletele se pun in vanzare pe 12 decembrie la ora 12pm ;) Ura!

Oficial, alb pe roz, aici

patru indivizi se pregăteau să plece. unul dintre ei, mai băut, mai întreba de vorbă o domniţă sau alta fără să depăşească vreo normă a bunului simţ sau altceva. interacţiune de maxim 10-15 secunde. direcţia era clară, să se plece acasă. doi dintre ei, printre care şi ăla încă dornic de conversaţie, erau pe scările care duceau afară. ceilalţi doi, un pic mai în spate. pe scări coboară cei 2-3 bodyguarzi. trec pe lângă primii doi şi se opresc la cei din urmă. cu ajutorul clienţilor fideli de la ora 6 dimineaţa încep să le care pumni şi picioare, şi ce mai considerau ei de cuviinţă. punct.

cei patru ies afară, doi dintre ei un pic şifonaţi. se sună la poliţie. vine mai întâi un echipaj de la pompieri şi-l iau pe unu’ dintre ei să-l ducă la floreasca. ceilalţi trei rămân cu poliţia. un agent şi o agentă. domnul poliţist intră în bodegă şi se salută respectuos cu un alt domn cu o codiţă prinsă la spate, reprezentant al clubului. prieteni vechi, pesemne. domnul cu codiţa spune că bodyguaryii au plecat acasă la ora 3. evident, toţi dispăruseră între timp, dar nu pe uşa din faţă. unul dintre cei trei dă o tură prin bodegă, în speranţa c-o să-l găsească pe unul dintre ei. ghinion! ca în filmele de spionaj, o ascunzătoare/ieşire secretă i-a făcut nevăzuţi p’ăia.

scenariul e destul de clasic. pe la orele târzii ale dimineţii, acei bodyguarzi pompaţi cu testosteron simt nevoia să arunce câţiva pumni. eu, personal, mai cunosc câţiva. şi ăştia pe care-i ştiu sunt oameni cât se poate de ok. dar specimenele din el grande comandante (n.r. un club de căcat) nu sunt aşa. sunt retarzi cu muşchi sau burtă. şi-atât!

deci, dacă vrei vreodată să participi la un fight club pentru amatori vs bodyguarzi, ştii unde să te duci.

Pentru mine, El Grande Comandante se adauga pe un loc fruntas la lista de cluburi in care NU mai merg niciodata, alaturi de Club A si Fabrica. In ultimele doua locatii am asistat chiar in direct la rupt de capete de catre cei angajati sa “pastreze ordinea si disciplina”.. Mai mult, in Fabrica, mi-a aterizat un “client” pe tenisi dupa ce a efectuat un zbor artistic in aer (desi nu mai misca de mult).

Sa va ia Gaia cu magarii vostri cu tot!

Cum opresc sughitul

Daca  metoda obisnuita cu tinutul respiratiei cateva secunde nu functioneaza, incearca sa:

• Iei o punga de hartie si sa o tii in fata nasului si a gurii. In aceasta punga se inspira si se expira adanc. Acidul carbonic acumulat in punga trece in sange si opreste sughitul.

• Inghiti o lingura de zahar

• Bei 2-3 picaturi de suc de lamaie

• Citesti aceste 250 de solutii pentru sughit

Ce a fost unde este acum cartierul iancului

Un areal probabil la fel de prafuit, doar ca fara blocuri si fara masini. Stiu doar ca in locul Pietei Iancului exista “Bariera Iancului” (un fel de vama la intrarea in oras), desfintata in 1903.

Patlagina – foto

Asta a fost chiar usoara:

Surse: 1 si 2

More picshurs here

FEST’ASIA – EDIŢIA A PATRA
BUCUREŞTI, CINEMA SCALA
19-28 IUNIE 2009

A TOTALLY DIFFERENT EXPERIENCE FOR THE EYE:
FEST’ASIA 2009

Proiecţia, în premieră absolută în România, a lung-metrajelor din seria Ochiul/Gin gwai, trilogia horror a fraţilor Oxide şi Danny Pang produsă în Hong Kong şi Tailanda, este unul dintre highlight-urile a celei de-a patra ediţii a Fest’Asia, singurul festival de film asiatic din Europa Centrală şi de Est, desfăşurat în perioada 19-28 iunie 2009 la Cinema Scala, în Bucureşti. Cele trei filme-cult (Gin Gway – 2002, Gin gwai 2 – 2004, Gin Gway 10, produs în 2005) au obţinut premii la festivaluri importante ale genului, precum Săptămâna Filmului Fantastic de la Malaga, Festivalurile de Film Fantastic de la Uppsala sau  Koln, fiind prezentate în proiecţii speciale la Cannes, Rotterdam sau Toronto.

Sub sloganul “A Totally Different Experience for The Eye”, Fest’Asia revine în peisajul cultural bucureştean cu o ediţie care se anunţă mai vie ca niciodată: între 19 şi 28 iunie, la Cinema Scala, peste 40 de filme provenind atât din ţări asiatice cu tradiţie în cinematografie (Coreea de Sud, Japonia, China), cât şi din Malaezia, Tailanda sau chiar Coreea de Nord, alcătuiesc un program care îi va răsfăţa pe iubitorii de film asiatic din România cu cele mai apreciate producţii recente de la est de Urali, producţii multipremiate la importantele festivaluri de la Cannes, Berlin, Veneţia, Rotterdam sau Toronto.

Aşa cum şi-a obişnuit deja spectatorii încă de la primele trei ediţii, Fest’Asia programează patru secţiuni: Panorama (lungmetraje recente), Trilogia (programând cele trei filme din seria Ochiul), Anim’Asia (filme asiatice de animaţie) şi Short’Asia (peste 20 de scurt metraje recente). Pe lângă filme, publicul festivalului va putea să se familiarizeze cu spiritul asiatic la barul cu produse specifice Asiei care va fi amenajat în holul Cinema Scala, decorat, şi el, într-o manieră tipic asiatică. (^_^ )( ^_^)

Vlad Ilicevici, director executiv Fest’Asia şi unul dintre selecţionerii festivalului, alături de Laurenţiu Brătan şi Mihai Mitrică, spune că “filmul asiatic are un public foarte bine definit în Bucureşti şi în România. Pentru acest public, suficient de numeros şi foarte fidel, merită să existe Fest’Asia – un festival unic în Europa Centrală şi de Est – care să menţină o legătură necesară între cinematograful asiatic şi spectatorii săi din această parte a lumii.”

Via

De multe ori oraşul pare atât de sufocat de maşini încât uităm că el există în afara claxoanelor, a gazelor de eşapament şi a blocajelor în trafic. Că înăuntrul carapacelor de tablă sunt oameni. Indiferent dacă suntem şoferi, biciclişti, skateri, rolleri sau simpli pietoni, de la agora grecească şi până la oraşele cosmopolite oraşul a aparţinut oamenilor.

Street Delivery este un proiect manifest care îşi propune să strângă în jurul său oameni care nu au uitat bucuria pe care oraşul ţi-o poate oferi prin diversitatea sa.

A patra ediţie Street Delivery (5 – 6 – 7 iunie) îşi deschide porţile pentru proiecte. La fel ca şi în anii trecuţi vrem să implementăm idei venite de la voi care să reliefeze nevoia de redobândire a spaţiului urban şi bucuria pe care acesta o poate oferi oricui.

Aşteptăm propunerile voastre până pe 20 mai pe adresa projects [at] streetdelivery [dot] ro

Via Feeder.ro

Anul trecut, am facut impreuna cu Simina cele de mai jos. Abia astept editia 09 :)

Mai multe aici

De cateva luni, oamenii astia ma trezesc in fiecare dimineata la ora 7:30 cu pickamere de demolare, tevi scapate de la inaltime, macarale ruginite si “haila-haila” muncitoresc. Mai mult, majoritatea locurilor de parcare din dreptul constructiei au fost desfiintate iar restul de masini parcate in zona suporta zilnic tonele de moloz transportate si scurse pe langa ele.

Se pare ca tot tambalaul. respectiva constructie se va transforma – nu se spune cand – intr-un “imobil compus din 22 de apartamente de lux dispuse pe 6 nivele – Roof Garden.” Atat de “de lux” incat in spatiul cumparat de ei abia au loc sa se invarta muncitorii iar casele de tigani de care este lipit vor oferi cea mai frumoasa priveliste.

“Apartamentele de la parter beneficiaza de terase private amenajate”, mai spune site-ul proiectului (RoofGarden punct ro). Abia astept sa vad cum o sa le scuipe seminte manelistii de la 8 in terasa lor cea mai privata si cea mai amenajata.

“Terasa Roof Garden, care reprezintă şi elementul definitoriu şi conceptual al proiectului propus, va fi amenajată ca o gradina suspendată, loc de recreere şi club al coproprietarilor beneficiind de aparatură de fitness, loc de joacă pentru copii cu tobogan, leagan si groapă de nisip.”

Ia sa ne mai uitam o data la cum arata in realitate si sa comparam cu ce vand ei:

Oare cati fraieri or fi dat 10.000 eur pentru rezervarea unui astfel de “apartament de lux” pana acum? Mie nici nu mi-au raspuns la mailul in care ceream detalii despre pretul pe metru patrat. Mai mult, site-urile de imobiliare, care au preluat si ele prezentarea elucubranta a proiectului, nu au informatii despre agentii sau dezvoltatorii acestui ansamblu.

• chiar daca nu ai la tine legitimatia de student/artist/pensionar, doamnele de la intrare te invita inauntru fara sa platesti.

• desi orice vizitator este “scanat” ca la aeroport, ofiterii care se ocupa de verificare stiu de gluma si te intreaba “de ce ti-ai lasat munitia acasa? nu se stie niciodata cand ai nevoie..” :)

• desi muzeografele de pe fiecare etaj par ca iti supravegheaza orice miscare, ele se ofera aproape tot timpul sa-ti povesteasca despre autorii lucrarilor sau sa-ti ofere un pliant/scaun/servetel.

• se pot face fotografii fara blitz oricarei lucrari expuse.

• vizitatorii de toate varstele si nationalitatile sunt uniti de un bun simt fermecator (nimeni nu se inghionteste, nimeni cu comenteaza aiurea).

• cafe bar-ul de la etajul 4 are cele mai decente preturi si o atmosfera care te linisteste instant.

• ai voie sa iei orice carte din biblioteca recent amenajata si sa o citesti in orice pozitie pe fotoliile de puf sau afara la soare.

• apusul de soare sau ploaia sau cerul sau smogul sau orasul noaptea – vazute de pe terasa MNAC – sunt cel putin suprarealiste.